joi, 22 iulie 2010

De ce purtam verigheta pe al patrulea deget?

Primisem in urma cu ceva timp un mail foarte interesant in care ni se explica intr-un mod emotionant de ce purtam verigheta pe inelar.

Chinezii, pentru ca ei au venit cu aceasta explicatie, ne spun ca fiecare deget al nostru reprezinta ceva.
Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul-fratii, degetul mijlociu-tu insuti, inelarul-sufletul pereche, iar degetul mic - copiii,

Acum aseaza-ti degetele ca in pozitia alaturata

 Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea deoarece copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sotului si al sotiei este sa ramana impreuna pentru toata viata.

Mama!

Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.
I-ai mulţumit plângând toată noaptea. 

Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.
I-ai mulţumit fugind când ea te chema. 

Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.
I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos. 

Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.
I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie. 

Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru vacanţă.
I-ai mulţumit sărind în prima baltă. 

Când tu aveai 6 ani te-a dus la şcoală.
I-ai mulţumit strigând nu merg.

Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.
I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor. 

Cînd tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.
I-ai mulţumit scăpând-o în poală. 

Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.
I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodată. 

Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.
I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.
I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând. 

Cînd tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.
I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.
I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi. 

Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.
I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare. 

Când tu aveai 15 ani venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare,
I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată. 

Cînd tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşaina.
I-ai mulţumit luându-i--o de câte ori puteai.

Când tu aveai 17 ani ea aştepta un telefon important.
I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea. 

Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai mulţumit stând la petrecere pâna în zori. 

Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.
I-ai mulţumit salutând-o în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreo fată.
I-ai mulţumit spunând-i "Nu-i treaba ta!"

Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.
I-ai mulţumit spunând-i "Nu vreau să fiu ca tine!" 

Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.
I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când tu aveai 23 de ani ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.
I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă. 

Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnica şi te-a întrebat de planurile de viitor.
I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: "Maaaaami, te rog"! 

Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea..
I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.

Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.
I-ai mulţumit spunând-i "Lucrurile sunt diferite acum" 

Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.
I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.
I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăznetul în INIMA ta. 
Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.  Dacă ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe.  Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti pe mama ta.  Pentru că nu ai decât o singură mamă în toată viaţa ta.

In iunie anul acesta s-au facut 4 ani de cand mama nu mai este in viata mea. Nu mai este fizic, spiritual o simt. Daca as putea sa dau timpul inapoi, i-as spune in fiecare zi cat de mult o iubesc, as strange-o in brate si i-as multumi pentru educatia pe care mi-a dat-o, dar tot ceea ce mai pot sa fac acum pentru ea, este sa-i asez o floare pe mormant, sa aprind o lumanare si sa-i spun de fiecare data ca mi-e dor de ea si ca as vrea sa vina inapoi, sa stam la un pahar de vorba. E cumplit sa-ti pierzi mama, cei care-au trecut prin asa ceva imi vor intelege durerea. Stiu ca acum e un inger, ingerul meu pazitor, iar de acolo de sus imi vegheaza fiecare pas. Am visat in urma cu ceva timp, ca puteam lua legatura cu ea, o puteam suna, desi stiam si in vis ca a murit. M-am trezit dimineata cu ochii inecati in lacrimi. Daca mama TA mai traieste, ia-o in brate si spune-i cat de mult o iubesti! Acum! Nu mai astepta pana maine.

Un banc / zi

Citeam zilele trecute blogul acesta. Acest jurnalist de exceptie, scrie cu atata dezinvoltura despre anumite lucruri pe care altii le-ar putea cataloga scarboase. Cu alte cuvinte face din cacat bici si culmea culmilor biciul face poc...sau Boc, mereu le incurc pe astea :)
Ei bine citind o postare de-a lui mi-a venit inspiratia pentru un banc pe care o sa vi-l "vars" mai jos:

Din jurnalul unui "oarecare"

"Zilele trecute m-am dus si eu pentru prima data, la restaurantul ala de fitze din centrul Bucurestiului. Am comandat o apa plata si-o cafea. Dintr-o data, stomacul a inceput sa-mi faca feste. Muzica mergea destul de tare. Lume multa in local, eram aproape de bucatarie, asa ca nu mi-am facut probleme ca mi-ar auzi cineva vanturile. Si incercam sa le dau in ritmul melodiei. Ma mai si leganam...sa le dau, cand pe stanga, cand pe dreapta, chipurile ca m-as undui simtind muzica. Dupa doua melodii, ma potolesc si eu. Imi termin si apa plata si cafeaua...si-mi arunc un ochi in local. Toata lumea ma privea cu dispret.

De-abia atunci am realizat ca ascultasem muzica la mp3-ul meu"

marți, 27 aprilie 2010

Mailul lui Base!



Genial "printscreen". Nici nu stiu ce m-a amuzat mai tare, dar cred ca mailul trimis de Vanghelie :))

Aventuri la Casa de Sanatate!

Saptamana trecuta am fost cu un teanc de declaratii pentru Casa de Sanatate din Sibiu. Toate bune si frumoase pana cand am ajuns acolo. Precizez ca sunt din Medias, un orasel situat la 60 km de Sibiu. De ce-am preferat sa merg in Sibiu cu declaratiile? Simplu, aici in Medias pentru a ajunge la 13.30 cand ghiseul oricum ti se va inchide in fata, trebuie sa fi de pe la ora 4.00 AM (da da, ati citit bine, 4 Dimineata). Cei care locuiesc aici si care au tangenta cu declaratiile stiu ca nu bat campii.
Ei bine, ajung in Sibiu, si observ cu stupoare ca in loc sa angajeze 2 oameni chiar si cu timp partial au preferat sa investeasca niste bani in diverse aparaturi de unde-ti iei un numar si stai cu gatul ridicat sa vezi cand iti vine randul la ghiseu.
Ei si apas eu pe butonul corespunzator depunerii declaratiilor: 2505, la ghiseu era afisat nr.23si ceva. Am uitat sa precizez ca era 9 dimineata.
Ma asez cumintica la coada si astept sa-mi vina randul.
La ora 13.00 cu lacrimi de fericire in ochi vad ca deasupra ghiseului apare nr.2505 (dupa ce-am stat in picioare 4 ore) Da! P A T R U.
Cu ultimele puteri ma indrept inspre ghiseu.
Intind declaratia care era salvata pe discheta, baiatul de acolo verifica discheta imi pune numar si-mi restituie exemplarul meu.
Dupa asta ii intind alte 14 declaratii trimise prin mail. Declaratii care trebuiau validate. ATAT! Se uita la mine si ma intreaba: acestea sunt trimise prin mail? Da, ii raspund, este vreo problema?
Pai este, ca trebuie sa veniti dupa 26 cu ele. Este lume multa la ghiseu si nu pot sa tin oamenii pana va validez dumneavoastra declaratiile.
Simteam in clipa aia ca iau foc. Pai bai baiatule!!! Am stat si eu la rand: 4 ore in picioare, vin si din Medias, iar tu-mi spui mie ca nu-mi preiei declaratiile???????????
Nu e problema mea imi raspunde obraznicul ala!
Nu e problema ta, dar o sa fie ii raspund si ma indrept nervoasa spre iesire.
Am avut noroc ca in acea zi directorul economic al Casei de Sanatate avea zi de audiente. Asa ca am ajuns direct la el. I-am explicat situatia, el m-a inteles si am ajuns intr-un birou, unde un domn amabil mi-a pus numere pe acele declaratii.

Am rasuflat usurata!
Bugetarii tot bugetari raman, sa ma scuze acele persoane care fac exceptie de la regula!